Rumänienforum

Deşi aici scriu sub un pseudonim, vă relatez o istorie adevărată, ce mi s-a întâmplat la sosirea mea în Germania.
Emigrând în Germania ca sas am crezut că sosesc mai mult sau mai putin "acasă", printre semenii mei de limbă.
Într-una din primele zile căutând o adresă la Frankfurt, am întrebat un domn pe stradă. Mi-a raspuns, dar într-un dialect atât de pocit, că n-am înteles măcar un cuvânt
L-am întrebat a doua oară şi mi-a raspuns la fel de imposibil
Totuşi am păstrat calmul şi l-am întrebat a treia oară politicos acelaşi lucru. în sfârşit mi-a raspuns pe nemteşte, am multumit şi mi-am văzut de drum
Dar n-am uitat niciodată această întâmplare, desi au trecut zeci de ani de atunci.

Scriu acum despre un subiect pe care desigur l-aţi observat de mult la contactul cu nemţii pe care i-aţi întâlnit aici. (Deşi există şi excepţii printre ei.)

Călătorind cam o dată pe an drumul din Germania în România si înapoi, de obicei cu trenul, am observat următorul lucru:
în România trenurile de obicei erau mai pline, dar dacă vreun compartiment mai era gol, cei mai mulţi preferau să aleagă un compartiment aproape plin. Acolo erau discuţii, atmosferă, puteai să asculţi si să relatezi experienţe din viaţa ta, să împarţi senviciuri cu alţii sau o gură de vin sau ţuică de casă.

La Stuttgart am observat într-o seară cum un tren care astepta mai lung pe peron se umplea încetul cu încetul. Fiecare om colinda de-a lungul a zeci de vagoane pentru a găsi un compartiment gol, sau măcar doar cu o persoană....

În aceeaşi perioadă, în timpul studiului meu am păţit un lucru şi mai evident. Petrecusem vreo 6 săptămâni în Ardeal, vizitasem mulţi prieteni şi prietene cât şi oameni aproape necunoscuţi. La fiecare primirea de rigoare, doi pupici în stânga, doi în dreapta, atmosferă caldă şi primitoare.
După vreo zi şi o noapte pe tren mă bucuram de sosirea în căminul meu studenţesc şi de întâlnirea cu prietenii de acolo. întâmplarea făcu, să dau întâi nas în nas cu fata de care îmi plăcea cel mai mult din tot căminul. Mi-a întins mâna şi mi-a scuturat-o politicos
Pentru mine, re - învăţat cu stilul românesc, asta a dat cam aceeasi senzaţie, ca şi cum mi-ar fi tras 2 palme din plin...